Irina Bulat

Despre curaj

Dacă nu ai curaj să faci ceea ce trebuie, ajută-i pe cei ce au curajul să o facă.

De unde a pornit această afirmaţie?

De la scuze.

Scuze pe care oamenii le găsesc ca să nu dea dovadă de curaj.

Prima scuză şi cea mai frecvent invocată este “nu am timp”. Ok, dacă nu ai timp, înseamnă că eşti ocupat cu ceva important şi dacă permiţi ca acest lucru să-ţi ia tot timpul înseamnă că ies bani din ocupaţia ta solicitantă. Perfect, înseamnă că ai bani să aloci unei cauze nobile pe care ai susţine-o fără reţineri – asta dacă ai avea timp, desigur.

O altă scuză aflată în top este “am şi aşa destule probleme pe capul meu”. Da, aşa este – viaţa e plină de probleme. Marea surpriză este că, cu timpul, învăţăm (unii) să le gestionăm într-un anume fel – fie le ignorăm, fie le evităm sau, totuşi, le rezolvăm şi scăpăm de ele. Şi, să-ţi mai dau o noutate, domnule “Preamulteprobleme”, oamenii curajoşi au şi ei foarte multe probleme, poate mai multe decît îţi poţi imagina, dar iau asupra lor şi problemele soluţia cărora cere curaj, pentru ca, într-o bună zi, tu să te poţi bucura că ai cu o problemă mai puţin. Una fără de care viaţa ta ar deveni mai uşoară.

Încă o scuză des auzită: “ceea ce aş face eu nu ar fi suficient pentru a schimba situaţia “.  Aham, deci tu ai tot ce-i trebuie unui om pentru a putea fi numit curajos dar ţi-e teamă că impactul acţiunilor tale ar fi mult prea neînsemnat ca să merite efortul să încerci – pentru că tu eşti genul orientat spre rezultate. Nu te cred!

Pentru că oamenii orientaţi spre rezultate au curajul să înceapă cel puţin să facă ceva pentru a schimba lucrurile în bine şi nu pierd timpul întrebîndu-se dacă ceea ce fac va fi suficient de monumental încît să merite recunoştinţă veşnică. Orice călătorie sau faptă mare începe de la un prim pas. Întrebarea este: Ai curajul să fii acela care îl face primul?

Următoarea scuză este “nu vreau să mă sacrific”. Nu te sacrifica. Dacă tot ai curajul (deşi, dacă aduci astfel de scuze, mă îndoiesc) să faci ceea ce este necesar a fi făcut – informează-te şi fă-o în aşa mod încît să cîştigi, nu să sacrifici. Esenţial este felul în care priveşti lucrurile – dacă o cauză înseamnă atît de mult pentru tine încît crezi că a te dedica ei ar putea însemna, în timp, schimbarea în bine, atunci vei putea privi eforturile ca pe o investiţie în viitor. Un viitor la care şi tu ai contribuit.

În concluzie: sînt lucruri care contează în lumea asta şi sunt capabile să ne facă viaţa mai bună dacă ar funcţiona cum trebuie. Iată de ce este absolut necesar aportul fiecăruia la “MAI BINE”.

Şi dacă nu ai curajul sau posibilitatea de a aduce acest aport direct, atunci ai resursele să o faci indirect, oferindu-le suportul tău celor ce… nu caută scuze.

Nu mă consider o curajoasă, dar încerc să fac ce fac oamenii curajoşi pentru că A FACE înseamnă A FI.